Pentru inceput

M-am gandit ca acest blog sa fie unul mai special.

As dori sa reflecte o alta latura a mea, si nu neaparat imaginea bijuteriilor pe care le fac ... acea latura putin ascunsa, care se pierde printre serviciu, copii si clipele de recreere... acea latura care unii spun ca se naste o data cu femeia, si anume arta culinara.

Toata lumea imi spune ca sunt cea care calc pe urma matusii mele si strabunicii mele , acele mari bucaterese din familie...

Dupa cum bine intelegeti prepar mancare cu multa placere, nu fac diete si mai ales respect cu divinitate condimentele... intr-un timp mi-am facut o pasiune pentru condimente, casa mea era plina cu tot feluri de prafuri colorate si frumos mirositoare.

Bine, intradevar locuies intr-o tara unde condimentele sunt folosite din belsug, unde micile magazine din strazile inguste din sudul Tel-Avivului sunt pline de acele prafuri, iar cand doresc sa imi petrec o zi minunata este deajuns sa ma plimb printre aceste mici magazine si sa ma imbat cu mirosurile acestor divine prafuri!

Lumea moderna ne impinge spre marile retele de supermarketuri cu cozile lor infernale, dar cu aer conditioanat, unde micile comori sunt ambalate in modul cel mai steril, eu prefer plimbarea pe jos, pe acele strazi inguste si pline de o multime de oameni colorati prin vorba lor si uneori chiar ma incumet sa "poposesc" la micile restaurante cu delicatese, restaurante cu 2 mese si farfurii albe, unde mancarea se face in oale mari si sunt acoperite de foita de staniol... in aceste restaurante, asa numitele resturante de muncitori, unde nu exista meniu sau fata de masa, unde nu exista ospatari si nu trebuie sa lasi spaga generoasa, unde uneori chiar si cutitul este un lux :) insa nimic nu se poate compara cu mancarurile delicioase....

In concluzie, mancarurile traditionale, cele preparate fara prea multa sofisticare, fara prea mult fashion sunt cele mai gustoase, ele te "ung" la suflet, asa ca si mancarurile de la mama acasa...